Cilibi Moise: un Nastratin Hogea uitat

Cilibi Moise, vînzător de mărunțișuri prin iarmaroace, își încînta și atrăgea clienții cu aforisme cu iz balcanic-oriental din spița lui Nastratin Hogea.

Cilibi Moise (pe numele adevărat Moise Froim) și-a primit porecla de la turcescul çelebi¹ - distins, dar și negustor. Născut în 1812, a dus o viață modestă îndeletnicindu-se cu negoțul ambulant atrăgîndu-și clienții prin umorul vioi, sfătos, mușcător adeseori, un umor balcanic-oriental.

Despre el G. Călinescu nota în Istoria literaturii romane de la origini pînă în prezent :

Vînzător de mărunțișuri prin iarmaroace („Marfă ruptă gata, pe-un sfanț bucata“), geniu oral fără știință de carte, el își dicta aforismele de-a dreptul zețarului.

Iar Caragiale își amintea cu nostalgie de cărticelele lui Cilibi Moise citite-n copilărie:

O figură remarcabilă în istoria literaturii noastre sănătoase a fost, fără-ndoială, Cilibi Moise. Iată un tip în adevăr popular, și pe drept cuvînt. Acest — putem avea îndrăzneala a zice — filozof nativ trăia din comerțul ambulant de mărunțișuri, umblînd cu micul său magazin universal, din oraș în oraș, pe la tîrguri. Sosirea lui Cilibi Moise într-un tîrg era un eveniment care făcea totdeuna senzație, pentru că negustorul aducea de vînzare, pe lîngă mărunțișuri, și cîteva cărticele de aforisme foarte gustate de public. Adesea cîștiga cu literatura lui scrisă și cu bonimentul lui spiritual mai mult decît cu negustoria: nu oricine avea nevoie de mănuși, ciorapi, nasturi, gulere și altele; oricine însă trebuia să-l asculte și să ia o cărticică din Pildele și apropourile lui Cilibi Moise, vestitul în Țara Românească.

Cărticelele acelea au făcut multă plăcere copilăriei mele; cu ele am petrecut multe seri într-adevăr încîntătoare, pe atunci cînd începusem să știu citi, și poate nu puțină influență a avut acea citire, și dînsa, asupra spiritului meu.²

Peste zicerile lui s-a așternut praful și puțini își mai amintesc de negustorul sfătos, dar cîteva sînt la fel de proaspete și de mușcătoare ca acum un secol și jumătate.

• Judecata este o loterie.
• La 8 decembrie 1866 Cilibia Moise s-a îmbolnăvit foarte rău, s-au apucat sărăcia cu boala la luptă şi, bodaproste, a biruit sărăcia.
• Trei lucruri nu se pot în lumea asta: peşte fără apă, sat fără cîini şi oraş fără nebuni.
• Cilibi Moise, mai bine prețuiește pe un cinstit mort, decît pe un hoț viu.
• Într-o zi, Cilibi Moise a dat de o mare rușine – l-a călcat hoții noaptea și n-au găsit nimic.
• Sunt unii oameni, care ajută pe șchiopi, orbi și ciungi de frică să nu ajungă ca ei, iar pe un om învățat nu-l ajută, fiindcă știe că n-or să fie ca el.
• Auz ce ne spun doctorii în medicină – cînd mănîncă cineva mult, se îmbolnăvește. Eu știu mulți care au mîncat milioane și nu s-au mai îmbolnăvit!
• Unele muieri se gîndesc cum să se mai îmbrace, și bărbații lor pe cine să mai dezbrace.
• Cilibi Moise se roagă de sărăcie de vreo cîțiva ani ca să iasă din casă numai pînă se îmbracă.
• Scumpă şi frumoasă este ziua de astăzi, fiindcă ziua de ieri s-a dus şi nu se mai întoarce, dar ziua de mîine nu se ştie, fiindcă este viaţă sau moarte.
• Un om bogat nu primea în casă niciun prieten, nu lăsa să se apropie de uşa sa niciun sărac, trăia singur; sărăciei făcîndu-i-se milă de dînsul că n-are cu cine să petreacă, intră într-o noapte pe coş şi-i ţinu de urît în toată viaţa sa.
• Cînd se adună, oamenii vorbesc de bani, de femei, de slujbe, dar nici unul de moarte, deşi este cea mai sigură.

Moartea, luînd chipul tifosului, avea să i se-arate la 31 ianuarie 1870.