Coliba unchiului Tom: „De la bestsellerul visat la bestsellerul real”

„Coliba unchiului Tom” de Harriet Beecher Stowe, cea mai vîndută carte după Biblie în sec. al XIX-lea, va da naștere unor noi tehnici de vînzare.

Coliba unchiului Tom (Uncle Tom’s Cabin), scrisă de Harriet Beecher Stowe, va ajunge cea mai vîndută carte după Biblie în secolul al XIX-lea și va pregăti terenul  pentru Războiul Civil American (1861-1865), căci după o legendă, destul de improbabilă de altfel, Abraham Lincoln cînd a întîlnit-o pe autoare ar fi declarat: „Deci aceasta este mica doamnă care a pornit acest mare război”¹.

Coliba unchiului Tom apare întîi în foileton timp de 40 de săptămîni în The National Era începînd cu 5 iunie 1851, deși inițial Stowe plănuise o poveste care să apar doar cîteva săptămîni. Succesul neașteptat (au apărut protestatari la sediul ziarului dacă un episod nu apărea într-un număr) îl determină pe editorul John P. Jewett s-o convingă pe autoare să transforme foiletonul într-un volum ce va fi publicată pe 20 martie 1852.

Din acest moment începe destinul fabulos al unei cărți care se va vinde în 300.000 de exemplare în primul an în Statele Unite, 200.000 de exemplare în Marea Britanie, în cîțiva ani numărul exemplarelor vîndute peste ocean va ajunge la un milion și jumătate. Multe dintre ediții vor fi însă pirat așa că numărul exact nu se va ști niciodată.

În Franța apar între 1852 și 1853 unsprezece traduceri concurente, în Germania vor fi șaisprezece, pînă la sfîrșitul secolului va fi tradusă în vreo 40 de limbi record absolut al epocii. În română primele traduceri apar în 1853 și aparțin lui D. Pop și T. Codrescu sub titlul Bordeiul Unchiului Tom și Coliba moșului Toma².

Deși cartea s-a bucurat de un real succes există însă și o altă poveste în spatele cifrelor fabuloase pentru acea vreme, căci Coliba anunță zorii unui alt mod de a vinde cartea.

Cum de s-a ajuns la asemenea cifre? La doar o săptămînă după apariția romanului editorul publică o notă în presă în care anunță că „marele roman antisclavagist al dnei Beecher-Stowe se vinde ca pîinea caldă, cinci mii de inși l-au cumpărat deja!”³. Peste două săptămîni alt anunț, alte cifre de vînzări – 10.000 de exemplare. Pe 15 iunie o pagină întregă e cumpărată ca să anunțe „vînzări fără precedent în istoria cărții în America: 50.000 de exemplare vîndute în opt săptămîni”⁴. Cît despre Anglia aceași beție a cifrelor: prima ediție vîndută în 200.000 de exemplare.

Cifrele fabuloase sînt însă efectul unei tehnici de vînzare care își face acum apariția și despre care Frédéric Rouvillois scrie în a sa Istorie a bestsellerului:

Coliba reprezintă un punct de cotitură: a demonstrat că se poate trece de la bestsellerul visat la bestsellerul real, și că etalarea unor cifre mirobolante stimulează dorința publicului, avînd ca efect mecanic umflarea vînzărilor.⁵

Coliba unchiului Tom, deși poate n-a avut vînzările extraordinare cu care s-au lăudat editorii, a fost cu siguranță o poveste extrem de gustată de public – Georgiana May, o prietenă, îi va scrie autoarei „Am stat azi noapte pînă tîrziu, mult după unu noaptea, ca să termin Coliba unchiului Tom. N-am putut s-o las din mînă așa cum n-aș fi putut pleca de la căpătîiul unui copil muribund.”⁶.

Cu toate acestea critica literară n-a apreciat-o vorbind despre stilul sentimental și semnificativ e un fragment dintr-o scrisoare, datată 9 decembrie 1852, în care Flaubert îi scrie prietenei și amantei Louise Colet:

Iată de ce Unchiul Tom ni se pare o carte îngustă. E scrisă dintr-un punct de vedere moral și religios; trebuia scrisă dintr-un punct de vedere omenesc. Nu am nevoie, pentru a mă înduioșa cu privire la un sclav torturat, ca acest sclav să fie un om cumsecade, bun tată, bun soț, să cînte imnuri, să citească Evanghelia și să-și ierte călăii; ceea ce e de domeniul sublimului, al excepției, deci un lucru special, fals. Calitățile sentimentului, mari în această carte, ar fi fost mai bine întrebuințate dacă scopul ar fi fost mai restrîns. Cînd nu vor mai fi sclavi în America, romanul nu va fi mai adevărat decât toate vechile povești în care mahomedanii erau invariabil persecutați ca niște monștri. Să scriem fără ură! Fără ură! De altfel, asta face succesul cărții, e actuală.⁷

Reflecțiile pe marginea cărții îi oferă ocazia lui Flaubert unei minunate descrieri a relației autorului cu opera:

Autorul, în opera lui, trebuie să fie ca Dumnezeu în univers, prezent pretutindeni, vizibil nicăieri. Arta fiind o a doua natură, creatorul acestei naturi trebuie să acționeze prin procedee analoage. Să se simtă în toți atomii, în toate aspectele, o imposibilitate ascunsă și infinită. Efectul, pentru spectator, să fie un fel de uluială. Să te întrebi: cum s-au făcut toate astea? și să te simți strivit fără a ști de ce. Arta greacă se conforma acestui principiu și, pentru a-l atinge mai repede, își alegea eroii din condiții sociale excepționale, regi, zei, semizei. Nu căuta să te intereseze prin tine însuți; divinul era scopul. ⁸

Față de vînzările Colibei, în secolul al XXI-lea există o zi memorabilă – 21 iulie 2007 cînd s-a lansat volumul 7 al seriei Harry Potter de J. K. Rowling din care, în primele 24 de ore, s-au vîndut 15 milioane de exemplare, dar alte tehnici au apărut și s-au perfecționat între timp.