Florilegiu: Jiménez, Cărtărescu, Kafka

Juan Ramón Jiménez, Mircea Cărtărescu și Franz Kafka: frînturi de viață și de operă.

În săptămîna 29 mai — 4 iunie 2017, în Florilegiu s-au adăugat frînturi din:

Juan Ramón Jiménez (1881-1958)

În 1956 Juan Ramón Jiménez a primit Premiul Nobel pentru Literatură pentru „poezia lui care, în limba spaniolă constituie un exemplu de înaltă spiritualitate și de puritate artistică”, după cum a motivat juriul Nobel. Avea să moară peste doar doi ani într-o zi de 29 mai.

Născut la 23 decembrie 1881, Jiménez a dus o viață închinată în totalitate poeziei:

Pentru mine poezia a fost întotdeauna contopită intim cu întreaga mea existență

și pentru multe generații de poeți spanioli a fost Poetul, un maestru incontestabil.

Mircea Cărtărescu (n. 1956)

Unul din cei mai importanți și mai apreciați scriitori români contemporani, Mircea Cărtărescu, s-a născut în ziua de 1 iunie 1956 la București. După ce s-a remarcat la „Cenaclul de Luni” condus de Nicolae Manolescu, a debutat cu poeme în „România literară” în 1978. Debutul editorial va avea loc în 1980 cu „Faruri, vitrine, fotografii” pentru care va primi și Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut. Vor urma volumele de lirică „Aer cu diamante” (1982), „Poeme de amor” (1983), „Totul” (1985), „Levantul” (1990)…

În 1989 apare volumul de nuvele „Visul” (Premiul Academiei din același an) care va fi republicat cu titlul „Nostalgia” în 1993, unul din cele mai bune volume de proză din literatura română și, poate, cea mai bună carte a sa.

Între 1996-2007 vor apărea volumele trilogiei „Orbitor”: „Aripa stîngă”, „Corpul” și „Aripa dreaptă”. „Orbitor” rămîne un impresionant proiect literar, printre puținele duse la capăt în literatura română.

“Nu iubim o femeie pentru că are un corp perfect, ci pentru forma unică a ochilor sau a gurii, în care vedem (cînd formată? de ce apărută?) personalitatea ei profund și subtil erotizată. Suportăm mai ușor gîndul că iubita noastră ne-a înșelat decît că i-a zîmbit altcuiva ridicînd dintr-o singură sprînceană sau că pe obrajii ei au apărut, în jurul gurii, acele cute de o duioșie ironică, pe care tu le credeai ivite acolo doar datorită influenței tale și imposibil de repetat pentru altul… ” („Gemenii”)¹

Franz Kafka (1881-1958)

„Într-o bună dimineață, cînd Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gînganie înspăimîntătoare.” („Metamorfoza”)²

„Pe Josef K. îl calomniase pesemne cineva, căci, fără să fi făcut nimic rău, se pomeni într-o dimineață arestat.” („Procesul”)³

Sînt două dintre cele mai celebre începuturi din literatura universală.

Franz Kafka, cel care le-a dat naștere, s-a născut în 3 iulie 1883 la Praga, oraș în care și-a trăit mare parte din viață. Deși și-a dedicat viața aproape în întregime scrisului, o mică parte din opera lui a fost publicată în timpul vieții („Verdictul”, „Metamorfoza” ori „Colonia penitenciară”).

„Procesul”, „Castelul, „America”, paginile de jurnal și de corespondență au ajuns la noi doar pentru că Max Brod nu i-a îndeplinit ultima dorință:

„Tot ce găsești în urma mea, […] sub formă de jurnale, manuscrise, scrisori de-ale mele sau străine, desene și așa mai departe, să arzi în întregime, fără să citești”(din ultima scrisoare a lui Kafka către Max Brod)⁴

Franz Kafka s-a stins la 3 iunie 1924, bolnav de tuberculoză.