Florilegiu: Wilde, Petică, Mihăescu, Sebastian

Calendarul săptămînii 16-22 octombrie 2017: Oscar Wilde, Ștefan Petică, Gib I. Mihăescu și Mihail Sebastian.

În săptămîna 16-22 octombrie 2017, în Florilegiu s-au adăugat frînturi din:

Oscar Wilde (1854-1900)

Oscar Wilde s-a născut în 16 octombrie 1854, la Dublin, într-o familie de intelectuali irlandezi. Mama, cu origini italiene, scria poezii sub pseudonimul Speranza, iar tatăl, al cărui strămoș olandez venise în Irlanda la sfîrșitul sec. al XVII-lea, era un respectat medic.

Oscar Wilde a urmat studii universitare la Trinity College din Dublin și la Oxford, după terminarea cărora s-a mutat la Londra. Rafinat, extrem de cultivat, Wilde a devenit curînd extrem de cunoscut în societatea acelor ani.

În 1882 are un real succes cu prelegerile sale de estetică în America, astfel că rămîne aici aproape un an, deși inițial nu fuseseră plănuite decît patru luni.

La întoarcere, se căsătorește, are o activitate jurnalistică extrem de bogată, scrie și publică mult, dar, mai ales, trăiește intens și dragostea pentru lordul Alfred Douglas, un tînăr extrem de răsfățat, îl duce în zonele cele mai promiscue ale societății londoneze.

În 1895 un proces de calomnie pe care Wilde îl intentează tatălui lui Douglas, se transformă într-un proces împotriva sa; la sfîrșitul acestuia, e condamnat, pentru „crima de sodomie” la doi ani de muncă silnică.

De profundis și Balada închisorii din Reading depun mărturie nu doar asupra suferințelor îndurate, cît mai ales asupra transformării spirituale din închisoare.

Eliberat în 1897, cu sănătatea pentru totdeauna șubrezită, Wilde pleacă în Franța, de unde nu se va mai întoarce. Părăsit, la limita sărăciei, umbra a tot ceea ce fusese odată, se stinge la 30 noiembrie 1900.

Rămășițele pămîntești îi odihnesc, din 1909, în cimitirul Père Lachaise, iar părți din suflet ne-au rămas în poemele sale, în povestiri, în piesele de teatru (Evantaiul doamnei Windremere, O femeie fără importanță, Ce înseamnă să fii onest, Salomé) ori în cea mai cunoscută carte a sa — Portretul lui Dorian Gray.

Ștefan Petică (1877-1904)

La 17 octombrie 1904, Ștefan Petică murea la Bucești, în județul Galați. Avea doar 27 de ani și promitea să devină unul dintre marii poeți ai literaturii române. Citiți-i și minuatul poem „Cîntarea care n-a fost spusă”.

Gib I. Mihăescu

La 19 octombrie 1935, bolnav de tuberculoză, la București, se stingea Gib I. Mihăescu. Avea 41 de ani și se născuse la Drăgășani ca fiu al avocatului Ion Mihăescu-Stegaru și al Ioanei (născută Ceaușescu). Studiile la Facultatea de Drept îi sînt întrerupte de Primul Război Mondial. Mobilizat, participă la luptele de la Mărășești și Muncel și e decorat pentru acte de bravură. După război reușește să termine facultatea și un timp profesează ca avocat la Chișinău și în orașul de baștină. La Cluj, împreună cu Cezar Petrescu și Adrian Maniu, a fondat revista Gîndirea în 1921.

Volumul de nuvele La „Grandiflora” (1928) a reprezentat debutul său editorial. Vor urma romanele Brațul Andromedei (1930), Rusoaica (1933), Femeia de ciocolată (1933), Zilele și nopțile unui student întîrziat (1934) și Donna Alba (1935).

Rusoaica este capodoperă sa și unul dintre cele mai frumoase romane românești. Spunînd, într-o atmosferă rusească, o poveste duioasă de dragoste, romanul, trecut sub tăcere în perioada comunistă, astăzi e lăsat să cadă în uitare.

„Cu Gib I.Mihăescu, literele române pierd pe cel mai puternic nuvelist de după război și pe unul din cei mai viguroși romancieri ai ceasului.”, scria Șerban Cioculescu în numărul din decembrie 1935 al Revistei Fundațiilor Regale.

Mihail Sebastian (1907-1945)

În 18 octombrie 1907, la Brăila, s-a născut Mihail Sebastian (pe numele adevărat Iosif M. Hechter). După studii liceale în orașul natal, urmează Facultatea de Drept la București. Merge la Paris încercînd să-și susțină doctoratul (1930-1931).

În 1926 debutează cu versuri semnînd Eraclie Pralea. Colaborează la Cuvîntul, Vremea, Contemporanul, România literară, Rampa, Viața românească și între 1936-1940 e redactor la Revista Fundațiilor Regale.

În 1934 publică romanul-jurnal De două mii de ani cu o prefață de Nae Ionescu care generează un scandal imens în presa vremii atacuri venind din toate taberele. Cum am devenit huligan (1935) va fi răspunsul și mărturia lui Sebastian. În același an îi apare romanul Orașul cu salcîmi, iar în 1940 Accidentul. Piesa Jocul de-a vacanța îi este jucată în 1938, iar în 1944 Steaua fără nume va fi pusă în scenă sub pseudonimul Victor Mincu.

A pledat, apărîndu-l, în procesul intentat lui Geo Bogza pentru Poemul invectivă.

La 37 de ani, în plină putere creatoare, moare lovit de un camion. Era 29 mai 1945.

Jurnalul, ținut în perioada 1935-1944 și apărut postum abia în 1996, a aruncat o altă lumină asupra perioadei interbelice și ne-a dezvăluit o experiență interioară profundă. A fost comparat cu Jurnalul Annei Frank ca una din mărturiile emoționante ale umanității.

„Oamenii care duc o viață normală nu pot să-și dea seama ce înseamnă cărțile pentru cei…” scria Anne Frank în Jurnal.