♭ Măreția omului: extincția la scară planetară

După ce-au stăpînit pămîntul pentru mai bine de 160 de milioane de ani, dinozaurii au dispărut, ca urmare a unui cataclism, în urmă cu 66 de milioane de ani lăsînd locul mamiferelor să prospere. Doar cîțiva au supraviețuind sub hainele păsărilor de astăzi.

Dintre mamifere însă, acum vreo 3 milioane de ani, se desprinde un reprezentant de seamă, unul care, încet, se va crede nu doar mai inteligent ori mai puternic, cît, mai ales, mai îndreptățit (de multe ori invocînd grația divină) să stăpînească și să subjuge planeta.

După o istorie tumultoasă, plină de crime și de războaie ce-au ras de multe ori populații întregi pentru un moft oarecare, a venit rîndul celor de lîngă noi, celor care nu cuvîntă, celor care, în tăcere, arareori încercînd să ne înfrunte, ne-au suportat și au fost nevoiți să se retragă din calea noastră.

Raportul de anul trecut al WWF (World Wide Fund for Nature), Planeta Vie - 2018¹, ne-a arătat adevărata dimensiune a prăpădului de care am fost în stare în mai puțin de-o jumătate de secol, în epoca sugestiv numită Marea Accelerare. Și zic să ne minunăm de-o parte dintre mărețele noastre realizări, majoritatea în ultimii 50 de ani:

• o scădere cu 60% a populațiilor sălbatice în puțin peste 40 de ani
• 20% din pădurile amazoniene au dispărut în ultima jumătate de secol
• 89% dintre specii au dispărut în America de Sud și Centrală
• dintre speciile dispărute după 1500 d. H., 75 % au fost afectate de supraexploatare, de activitatea agricolă sau de ambele
• rata de consum a resurselor naturale (Ecological Footprint) a crescut cu 190%
• doar un sfert din terenuri nu este afectat de activitățile umane și se estimează ca-n 2050 să se ajungă la doar 10%
• 60-70% din pădurile rămase riscă să fie afectate negativ de activitățile umane
• acidifierea oceanelor crește într-un ritm nemaiîntîlnit în ultimele 300 de milioane de ani.
• emisia gazelor de seră a crescut într-un ritm alarmant astfel că în aprilie 2018 nivelul de dioxid de carbon din atmosferă a ajuns la o valoare medie de 410 părți pe milion, cel mai ridicat nivel din ultimii 800.000 de ani.

Raportul schițează o viziune în mare măsură pesimistă nu doar a prezentului, cît mai ales a viitorului și ne arată că deja sîntem într-un punct de răscruce:

Puțini oameni au șansa să trăiască momente de răscruce, momente ale unei transformări cu adevărat istorice. Cred cu tărie că aici sîntem astăzi.

Foarte puțini oameni au șansa de a lua parte la transformări cu adevărat istorice. Acestea sînt ale noastre.

Avem în față o oportunitate fără precedent, dar totuși pentru o perioadă foarte scurtă, pe măsură ce ne îndreptăm spre anul 2020, cînd lumea își va revizui progresul în ceea ce privește dezvoltarea durabilă prin intermediul Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă, al Acordului de la Paris și al Convenției privind Diversitatea Biologică.

Și acesta este momentul cînd ar trebui să adoptăm un nou acord la nivel global, pentru natură și oameni, și să demonstrăm cu adevărat calea pe care o alegem pentru oameni și planetă.

Alegerea ne aparține.

Marco Lambertini, Director General WWF International, Avem nevoie urgent de un nou acord pentru oameni și natură

Bineînțeles că se vor găsi mulți care să spună că încălzirea globală, dispariția speciilor și degradarea continuă a mediului nu sînt decît parte a unei propagande (ce scop ar urmări aceasta?), că mai e timp și că, pînă la urmă, ce ne interesează viitorul – specia noastră (atît de deșteaptă) va găsi resursele necesare pentru a trăi/supraviețui cum a făcut-o și pînă acum.

Mă întreb însă de viață va mai putea fi numită rătăcirea unor orbi într-un deșert unde doar croncănitul corbilor în căutare stîrvurilor va mai fi singura amintire a ceea ce a fost odinioară miracolul faunei…

Ori colonizăm Luna, Marte, galaxia și plecăm fără a ne uita în urmă, căci ce-ar mai rămîne de privit?

Aici găsiți atît raportul complet (în limba engleză), dar și un rezumat în limba română.