Pescarii știu că marea e periculoasă și furtuna teribilă, dar niciodată nu li s-a părut că aceste pericole sînt de ajuns ca să lîncezească pe țărm. Ei lasă această înțelepciune celor care le tihnește. Cînd vine furtuna — cînd noaptea coboară — ce e mai rău: primejdia sau frica de primejdie? Mie dă-mi realitatea, primejdia. Vincent van Gogh... [continuare]
Zilele trecute, într-o după-amiază, deși știam că-mi va provoca o stare proastă, am deschis browser-ul telefonului și am intrat aici. Am răsfoit în grabă puținele articole și ceva mi-a atras atenția: trecuseră aproape trei luni (astăzi acestea se împlinesc) de cînd publicasem ultimul articol și aproape patru de cînd îndrăznisem să cred că un nou început mă așteaptă.... [continuare]
Unii ar putea spune că e o calitate, că dau dovadă de curiozitate (cea care știm că-ți păstrează mintea tînără), dar, de-a lungul timpului, am început să cred că este unul dintre marile mele defecte – urmarea pasiunilor, pentru mine altcătuită întotdeauna din trei etape: mult prea ușoara înflăcărare, un timp pierderea totală, urmată invariabil de părăsirea bruscă,... [continuare]
Acum cîteva zile, din neatenție, așa cum se întîmplă mai mereu, am reușit să-mi șterg din telefon cîteva fișiere care, teoretic, ar fi trebuit să fie în siguranță într-un seif. Păstram acolo cîteva însemnări personale, fotografii diverse, dar, cel mai important, „ascunsesem” acolo fișierul cu parolele tuturor conturilor mele online. O adevărată tragedie aș putea spune. Din nou... [continuare]
După ce-au stăpînit pămîntul pentru mai bine de 160 de milioane de ani, dinozaurii au dispărut, ca urmare a unui cataclism, în urmă cu 66 de milioane de ani lăsînd locul mamiferelor să prospere. Doar cîțiva au supraviețuind sub hainele păsărilor de astăzi. Dintre mamifere însă, acum vreo 3 milioane de ani, se desprinde un reprezentant de seamă,... [continuare]
„Dacă nu ești pe Google nu exiști”, se spunea cînd Facebook nu exista, cînd hi5 (vă mai amintiți?), Yahoo Messenger ori eternele email-uri cu ppt-uri și glume de tot felul ce ne invadau Inbox-ul închipuiau prima rețea de socializare. Cînd descopeream plini de încîntare că putem și chiar trebuie să avem și o existență virtuală. Dar totul avea... [continuare]
Pe cînd eu nu existam nici măcar ca o promisiune ori ca un gînd fugar, pe cînd părinții mei își trăiau copilăria fără grabă, în unele ierni ningea într-atît încît zăpada acoperea ferestrele, se ridica pînă la streșini și închidea drumurile și ulițele. Fără prognoze meteo, fără coduri galbene, portocalii ori roșii, ningea fără oprire o zi, două,... [continuare]
Cum am avut cîteva zile libere cu ocazia Micii Uniri și cum vremea se-anunța extrem de capricioasă, am preferat să mă retrag la țară, într-un sat de munte, acolo unde mi-am îngropat copilăria și unde încerc, din ce în ce mai des, să regăsesc farmecul acelor ani care, cred tot mai mult, sînt singurii ce nu doar că... [continuare]
