După un proiect eșuat la sfîrșitul lui 2016, în ianuarie 2017, am început să adun articole în blogul Condeierul, semnînd Ilarion Lainic. Dincolo de oboseală și de greșelile pe care le repetam cu încăpățînare, a fost o experiență, nu doar interesantă, ci de-a dreptul fascinantă. Din păcate, după mai puțin de-un an, vîltoarea vieții m-a făcut să scriu... [continuare]
În copilărie, în orașul natal, nu exista decît un singur anticariat dedicat exclusiv cărților. Într-un magazin universal, la al doilea etaj, împărțea un spațiu imens cu o librărie. Cînd eram prea mic pentru a fi lăsat să umblu de capul meu și să merg cu autobuzul singur, mama era cea care mă aducea aici (deși niciodată n-avea răbdare... [continuare]
Din 2011, ca un gest de prețuire, ziua nașterii lui Mihai Eminescu a fost desemnată a fi și Ziua Culturii Naționale. Poate unii chiar l-au văzut ca pe un gest de venerație, chiar reparatoriu pentru destinul cu-adevărat trist (chiar înlăturînd toate exagerările romantice) al poetului, dar adevărul e că această nouă dimensiune a zilei de 15 ianuarie nu... [continuare]
Au trecut șapte luni de la ultimul articol publicat și aproape opt de cînd anunțam un alt Condeierul. Eram, atunci, atît de încrezător în ceea ce avea să urmeze și calea se dezgolea, înainte-mi, luminoasă și ademenitoare. Totul era limpede, noile rubrici mă atrăgeau nemăsurat și planificarea săptămînală avea pentru prima dată sens, dar, cum se întîmplă de... [continuare]
Îmi plac computerele, prea mult uneori, dar cel mai mult, îmi place să programez. Sînt zile în care orele dedicate scrisului sînt înghițite de cele în care încerc să disec o problemă și s-o oglindesc în linii de cod ce se-aseamănă de multe ori cu pînzele întrețesute ale unui păianjen nebun, dar care ascund în ele o frumusețe... [continuare]
Rămășițele copilăriei În serile fără cer,în nopțile de nesomn,tot mai lungi, tot mai dese,cînd, înainte-mi, viața nu-i decît amăgire,închid ochii și las întunericul trecutuluisă capete trup și glas… Întorc ceasurile cînd, în după-amiezi de vară,praful scînteia plin cu îngeri,pietrele îmi știau numeleși mă chemau să-mi spună poveșticu cai și călăreți… Mă afund în diminețile cînd pașii fetelor susurau,pîrîu... [continuare]
Hotarul dintre primăvară și vară e marcat, în tradiția populară românească, de sărbătorile Cincizecimii: Moșii de vară, Duminica Mare și Rusaliile. Înaintea Duminicii Mari, cînd se sărbătorește Pogorîrea Sfîntului Duh, sărbătoare ce închide ciclul Pascal, poporul obișnuia să-și aducă aminte de morți, de cei care, deși pentru totdeauna plecați, erau încă legați prin fire invizibile de lumea celor vii. Sîmbătă... [continuare]
Multă vreme, în copilărie, cele trei corpuri masive din sufragerie, care ocupau un perete întreg, au fost pentru mine Biblioteca. Puținele cărți, ce nu umpleau mai mult de cinci rafturi, își arătau cotoarele, uneori colorate, alteori cenușii, pe care literele, pînă am învățat să citesc, închipuiau desene stranii. Puținătatea volumelor și bogăția pe care-o etalau bibliotecile rudelor ori... [continuare]
