În urmă cu un an publicam primul articol din Jurnal din anul virusului, după ce-n altele două (despre vulnerabilitatea bătrînilor și despre singurătate) încercasem să mă/vă pregătesc pentru noua situație. Bineînțeles că am fost total nepregătit, că n-am și încă nu înțeleg foarte multe din cele ce s-au întîmplat. Au fost zile în starea de urgență cînd am... [continuare]
Au trecut mai bine de trei luni de la ultimul articol. Destule s-au întîmplat: starea de urgență a fost înlocuită cu una de alertă, speranțele de relaxare s-au spulberat pe rînd, iar ultimele săptămîni au adus un număr record de îmbolnăviri, spitale sufocate, personal medical epuizat fizic și psihic, iar luminița de la capătul tunelului se arată tot... [continuare]
vineri, 10 aprilie Ultima zi de lucru. Pentru două săptămîni sîntem trimiși forțat în concediu. Zile pe care majoritatea le păstrasem pentru vară. Îi întreb pe cîțiva unde merg în concediu? Întîi tresar, apoi mă privesc ca și cum nu ar înțelege, apoi o tristețe fără margini li se întinde pe chipuri. Anul acesta le sînt refuzate locurile... [continuare]
În primele zile ale lui 1990, cînd ne-am întors la școală, profesorii, pe rînd, ne îndemnau să rupem din manuale filele pe care se lăfăia portretul atît de cunoscut al Tovarășului. Unii dintre noi o făcuseră deja, ba eu îmi amintesc că decupasem și stema de pe steaguri lăsînd paginile cu găuri în ele. Mutilarea manualelor era atunci... [continuare]
luni, 6 aprilie Termin articolul despre cum am putea primi lumina Învierii. Nu-mi pun mari speranțe. Sînt prea puțini cei care mă citesc ca rîndurile mele să ajungă acolo unde trebuie. Îmi doresc doar să existe o cale prin cale lumina să vină și-n acest an. Ar fi o alinare, chiar dacă slabă, pentru lipsa slujbelor, a spovedaniei,... [continuare]
Articolul din 19 ianuarie 2017, Înaintea descălecării, spunea povestea începutului: înregistrarea domeniului, lunile de muncă care au pregătit lansarea, alegerea zilei de 17 ianuarie ca dată de început. Ce n-am notat atunci a fost zbuciumul dinaintea stabilirii numelui, căci Condeierul a fost mai degrabă un compromis — prima alegere și cea mai potrivită pentru ceea ce îmi doream... [continuare]
E sîmbătă și e seară. Lumina se scurge încet din curți, se agață de case, de garduri, de firele de iarbă, de crengile abia înverzite, crengi negre prin care noaptea pătrunde hoțește în lume. Florile albe de prun ori de măr se mai luptă o vreme cu întunecimea și prunii și merii, cireșii și perii mai pîlpîie în... [continuare]
joi, 2 aprilie O zi în care virusul, pandemia nu-mi dau pace. Nu reușesc să-mi înfrîng pornirea de a deschide telefonul și a de a citi despre toate cîte se întîmplă: îmbolnăvirile, simptomele, dramele, morții, tratamentele de tot felul, așteptarea și promisiunea unui vaccin, economia care se prăbușește, scenariile apocaliptice. Internetul e mai divizat ca niciodată, unii profețesc... [continuare]
