„N-ar fi trebuit să fug de-acasă niciodată!” spune cu nostalgie Micul Prinț cînd își amintește de floarea pe care a lăsat-o singură. Departe, înțelege că sub coaja lucrurilor și-a vorbelor se-ascunde de cele mai multe ori acel ceva de care avem atîta nevoie în viețile noastre atît de însingurate: „Trebuia ca, dincolo de bietele ei șiretlicuri, să-i ghicesc... [continuare]
Viața aruncă în jurul nostru un năvod țesut din miraje, astfel încît ni se-arată curgînd cuminte între maluri, fără surprize prea mari, iar cînd acestea apar (mici ori mari accidente, poate chiar tragedii, întîlniri și întîmplări care-ar trebui să ne pună pe gînduri) le acoperă repede în opiul uitării. Există însă momentele care, asemeni strălucirilor de-o clipă pe... [continuare]
„După propria-i mărturisire într-un început de biografie Ion Creangă s-ar fi născut la 1 martie 1837”, scria G. Călinescu, astfel că 1 martie rămîne data „dacă nu cea mai probabilă, cel puțin aleasă de Creangă, și în chipul acesta intangibilă”, deși există și varianta datei de 10 iunie 1839. Creangă a mers la școală mai mult la insistențele... [continuare]
Cu excepția sfîrșitului de săptămînă, a puținelor zile de concediu și-a cîtorva sărbători care nu ne mai spun aproape nimic, zilele noastre s-au transformat într-o unică și nesfîrșită zi în care viețile ni se zbat în ritmul implacabil și nepăsător al unui ceasornic. Lăsatul secului e ziua cînd lăsăm postul (secul) să intre și e în aceeași timp și... [continuare]
Obicei mai degrabă muntenesc, Dragobetele era ținut în ziua de 24 februarie o dată cu sărbătoarea creștină Aflarea capului Sfîntului Ioan Botezătorul. Era capăt de primăvară, ziua în care păsările, întoarse la cuiburi, se-adună și se „logodesc”; zi de-mperechere atît pentru ele, cît și pentru animale, ziua care anunță primăvara. Dar dragostea păsărilor se răsfrînge și-n dragostea oamenilor și astfel Dragobetele... [continuare]
Întotdeauna am crezut că o literatură nu se alcătuiește doar din cărțile mari, din acele capodopere care apar de două ori într-un secol ori chiar mai rar, ci și din cărțile mici, cărțile „cuminți” ori „mărunte”, cele menite să formeze gustul pentru marea literatură. Și mai cred că, în ultima vreme, literaturii române tocmai acestea îi lipsesc. Cumva scriitorul... [continuare]
Adesea uităm că zilele ne sînt numărate și că viața noastră nu e decît o simplă trecere. Irosim timp, îi irosim pe ceilalți, ne irosim trupurile în îndeletniciri și-n gînduri fără însemnătate. Întrebați, nu știm cînd, cum ori de ce s-au întîmplat toate. „Pentru orice lucru este o clipă prielnică și vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer”... [continuare]
Bardul Despre William Shakespeare știm atît de puține și-n același timp atît de multe ținînd cont că despre mulți dintre contemporanii săi, cu mult mai celebri în epocă, avem mult mai puține informații. Cum curiozitatea noastră înnăscută nu poate rezista tentației de a umple golurile și de a pune orice acolo unde nu e nimic, prin secolul al... [continuare]
