ceața din oglindă,

‣ Mai avem timp să citim? Mai știm cum?


de E. I. Pribeagu · vineri, 23 aprilie 2021

În fiecare an, la 23 aprilie, comemorăm trecerea în neființă, în același an, a lui William Shakespeare și a lui Miguel de Cervantes. Și pentru că e o zi atît de importantă, din 1995, în această zi sărbătorim Ziua internațională a cărții.

Prilej extraordinar pentru ca să ne amintim că nu mai citim — media, atît cît mai există astăzi, jubilînd că mai poate prezenta niște statistici în care să ne spună că sîntem printre națiile care citesc cel mai puțin, de parcă într-un loc unde sărăcia și-a făcut sălaș mai există resurse pentru cărți. O țară unde umplerea buzunarului propriu e politică de stat.

Librăriile online oferă niște reduceri, tot mai neînsemnate de la an la an, din oferte dispărînd mai toate editurile mari. Cît despre edituri…

Și e adevărat, nu se mai citește astăzi. Mulți se plîng că nu mai au timp. Și poți să nu le dai dreptate cînd serviciul a acaparat pînă și viața privată, cînd nouă–zece ore reprezintă norma în noua lume? Și mai sînt noile distracții cu mult mai facile și, astfel, cu mult mai căutate de creier — televizorul și internetul, ultimul dintre ele, prin rețelele de socializare, spulberă și ultima brumă de timp liber rămas.

Lipsa de timp nu este însă de ajuns. Internetul a adus o schimbare cu mult mai profundă, ne-a modificat fundamental modul de lectură, de interacțiune cu informația. Iluzia multitasking-ului ne-a făcut să credem că, sărind printre pagini de informație, reușim să și reținem. De înțeles de ce să ne mai chinuim? Și ne-a mai păcălit și cu credința că nu prea are rost să memorăm ceva cînd totul e doar la o căutare distanță. Sindromul Google este moartea culturii generale.

Acum ceva timp, pe un alt blog, am povestit despre primele mele lecturi, despre prima mea prăbușire totală într-o carte, dar și despre nopți în care am renunțat la somn din cauza cărților. Și ce clipe au fost! La sfîrșit voi spune cu siguranță că, pentru acele cîteva nopți, a meritat să trec prin tot delirul acestei vieți.

Dar astfel de momente au dispărut. Astăzi citesc și eu tot mai greu. Sînt atît de asaltat de zgomotele din jur, de starea de continuă tensiune pe care o nasc dispozitivele electronice încît arareori mai găsesc un ceas de liniște deplină în care să fim doar noi doi: eu și pagina plină de semne mărunte, negre, poartă neasemuită nu spre alte luni, ci spre misterul dinăuntru nostru, spre cele pe care doar le presimțim și spre care nu avem curajul să întindem mîna de teamă că o să descoperim cît de neînsemnate sînt toate celelalte.

Aș putea să vă îndemn să găsiți măcar astăzi o jumătate de ceas și să deschideți o carte. Dar mă abțin. Și nu pentru că nu se face primăvară cu o floare, ci pentru că lectura înseamnă cu mult mai mult. Dincolo de toate, lectura trebuie să fie plăcere. Lectura are nevoie de inocența, de curiozitatea și de nerăbdarea copilăriei. Altfel, orice lucru forțat ori născut din așa se cade, trebuie etc. dispare imediat.

Nu uitați însă că încă mai există cărți, că-n clipele de deznădejde între paginile lor puteți găsi sclipiri de frumusețe, amintiri ale eternei umanități, ale transcendentului din care am uitat să ne adăpăm.

Poate unii se așteptau la vreun citat deștept, motivațional (o altă tară a lumii de azi), dar vă las doar cîteva cuvinte din Predoslovia lui Miron Costin la De neamul moldovenilor:

Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ți dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noștri, cînduva și mai slobode veacuri, întru care, pe lîngă alte trebi, să aibi vréme și cu cetitul cărților a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viiața omului zăbavă decîtŭ cetitul cărților.

fotografie de mystic art design https pixabay com users mysticsartdesign 322497
Fotografie de: Mystic Art Design
distribuie



Cele mai citite

· ‣ Tihna pierdută a iernilor de altădată
26 ian. 2019 · E. I. Pribeagu
· Cinci cărți care nu m-au lăsat să dorm
29 apr. 2017 · E. I. Pribeagu

Abonare
RSS
Contact
E-MAIL
Conectare