♭ Bucurați-vă de primăvară! Uitați de ură și de alint!
E primăvară. Primele zile de căldură, de muguri care sînt gata să plesnească, de frunze apărute timid și care tremură la cea mai mică adiere de vînt, de păsări care se caută și al căror cînt e în stare să înlăture negurile cele mai adînci ale minților noastre.
Cerul e de peruzea și insectele se proiectează pe el ca niște puncte invizibile. Sînt nori mari, albi, corăbii maiestuoase și leneșe care alunecă asemeni unor cămile nepăsătoare dintr-o caravană care nu merge nicăieri, o caravană a cărei înaintare poartă însă în ea, nu doar sensul lumii, ci al viețuirii noastre, a fiecăruia dintre noi.
Nu vă mai plîngeți că stați în casă. E război, dar, ca toate războaiele, va trece. Știu că sînteți că vă simțiți doborîți, obosiți psihic, dar gîndiți-vă la suferințele înfricoșătoare, imposibil de pus în cuvinte, ale celor care sînt la ATI. Gîndiți-vă că libertatea voastră prost înțeleasă ar putea însemna că voi ori unul dintre cei dragi ar putea mîine să fie acolo, încercînd, cu disperare, să mai ia o gură de aer, descoperind că tot aerul din lume nu-i mai ajunge.
Gîndiți-vă că încă puteți deschide o fereastră ca să vedeți cerul, să simțiți aerul primăverii, să ascultați păsările și amintiți-vă că-n închisori pentru mulți n-au existat nici măcar o ferestruică, oricît de înaltă, oricît de îngustă, prin care să vadă conturul unui nor.
E primăvară! Nu uitați asta. Bucuria ei vă așteaptă la orice colț de stradă, într-un parc. Trebuie doar să vă opriți și să priviți. Nu trebuie să stați la terase ori să umpleți drumurile spre mare ori spre munte. Unii dintre bunicii voștri poate n-au ieșit niciodată din sat, au văzut orașul doar la vreme de boală ori de necaz, dar au înțeles cu mult mai bine unde să caute adevărata liniște.
Credeți că vi se cuvine să vă relaxați? Dar milioanele de nefericiți care trudesc în cele mai îngrozitoare condiții și care nici măcar nu mai îndrăznesc să ridice capul, pentru care nu mai există cer, ei nu au dreptul să se relaxeze? Credeți că niște bani pe care i-ați acumulat dintr-un concurs de împrejurări (lăsați prostia cu munca!) vă dau dreptul să nu țineți cont de nimic? Mergeți în pustie! Acolo libertatea e atît de profundă că se confundă cu chipul lui Dumnezeu! Dar ați îndrăzni să ridicați privirea?
Bucurați-vă! E primăvară.
