Despre
Aș putea să înșir o mie de banalități despre cum eu, E. I. Pribeagu, „scriu de cînd mă știu” ori despre cum „scrisul este viața mea”, dar toate acestea au prea puțină importanță. Așa cum, pentru cel care sînt aici, existența mea privată e lipsită de însemnătate.
În ianuarie 2017 am lansat blogul Condeierul, mutat, în primăvara lui 2020, la o nouă adresă cititorul.ro, primind și un nou nume — Cititorul. Doi ani mai tîrziu, s-a născut blogul lainic.ro. De ce un al doilea? Pentru că am simțit că primul nu era spațiul potrivit pentru a publica ceea ce simt cu adevărat despre lume și viață în general. Iar în august 2021 cele două bloguri au fost adunate sub un singur acoperiș și mutate la adresa pribeagu.ro, pentru ca în octombrie același an să se mute iar — foșnete ar trebui să fie ultima lor casă.
În ceasurile de sinceritate mărturisesc că singura constantă a vieții mele au fost cărțile. Oameni și lucruri de toate felurile s-au oprit, au rămas o vreme și au plecat ca și cum nici n-ar fi venit vreodată. Doar bucoavnele au rămas și dragostea pentru ele m-a împins să cred că aș fi în stare să-nșir și eu cuvinte.
Ce-am reușit vă las să descoperiți singuri și, cum orice călătorie devine interesantă nu doar prin locurile pe care le străbate, cît mai ales prin făpturile, văzute ori nevăzute, pe care le întîlnește, vă aștept să mă însoțiți și, atunci cînd simțiți nevoia, să-mi spuneți o poveste.
Prin foșnete încerc să mă povestesc lumii. Nu știu de voi reuși, dar e o călătorie pe care, la mijlocul lui 2016, am simțit că am nevoie s-o încep; nu din cine știe ce dorință de-a mă arăta cu orice preț lumii ori din vreun gînd de mărire, ci pentru a limpezi măcar o parte din umbrele cu care m-am încărcat de-a lungul drumului. Unde mă va duce doar timpul îmi va arăta, știu însă că orice voi trăi în această călătorie, cu bune și cu rele, va fi parte din drumul pe care fiecare dintre noi trebuie să rătăcească măcar o dată în viață.
Puțină istorie găsiți în articolul Înaintea descălecării și mai multe despre început în Predoslovie.
Anticipat, sincerele mele regrete pentru erorile și neglijențele de orice tip peste care veți da.
Aștept să-mi scrieți, să mă urmăriți pe facebook și twitter ori să vă abonați la fluxul articolelor prin rss.
În cazul în care considerați că un articol publicat la foșnete vă provoacă prejudicii de orice natură ori a încălcat involuntar anumite drepturi de autor sînteți respectuos rugat să mă contactați folosind datele de pe pagina de contact pentru rezolvarea amiabilă a acestei situații, angajîndu-mă să tratez cu seriozitate și să remediez cu celeritate orice problemă apărută.
Despre cookie-uri puteți citi aici, iar politica de confidențialitate o găsiți în această pagină.
La final doar atît: sînt un pribeag prin viață cu ale sale bune, rele ori neînsemnate întîmplări, gînduri și fapte.
N. B. În articole, traducerile (stîngace și mai degrabă libere) îmi aparțin, cu excepția cazurilor în care le este specificată sursa.
