Florilegiu: Ibrăileanu, Bănulescu, Céline

Garabet Ibrăileanu, Ștefan Bănulescu și Louis-Ferdinand Céline: frînturi de viață și de operă.

În săptămîna 22-28 mai 2017, în Florilegiu s-au adăugat frînturi din:

Garabet Ibrăileanu (1871-1936)

Alături de Eugen Lovinescu, Garabet Ibrăileanu a fost cel mai important critic de la începutul secolului al XX-lea. S-a născut în 23 mai 1871 la Tîrgu Frumos într-o familie de armeni. După moartea părinților are o adolescență plină de privațiuni și la liceu ajunge cu „bani strînși prin subscripție”. Între 1891-1895 este student la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași.

În 1906, alături de C. Stere și Paul Bujor, fondează revista Viața Românească, una dintre cele mai importante reviste literare din secolul trecut, al cărei redactor va fi pînă în 1933 și unde va promova scriitori ca Ion Agârbiceanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga ori I. Al. Brătescu-Voinești.

Romanul publicat spre sfîrșitul vieții, Adela (1933), unul dintre romanele clasice ale literaturii române și care era pentru G. Călinescu „cel mai bun roman de analiză pe care-l avem”, încă se citește cu plăcere.

G. Ibrăileanu s-a stins la 10 martie 1936 la București.

Din roman:

Convingerea că numai o femeie înaltă, cu părul galben, cu o ușoară asimetrie a gurii cînd zîmbește poate da fericirea. Fiorul pe care mi-l dă cuvîntul «Adela».

E atît de plăcut să privești o femeie cînd nu știe că o privești, și mai cu seamă cîn d citește.

Ștefan Bănulescu (1926-1998)

În urmă cu 19 ani, într-o zi de 25 mai, a murit Ștefan Bănulescu (născut la 8 septembrie 1926). Mult prea puțin citit și aproape uitat astăzi, Ștefan Bănulescu este unul din marii prozatori din a doua jumătate a secolului al XX-lea, creator al unui univers literar unic.

Iarna bărbaților (1965) și Cartea Milionarului, vol. I: Cartea de la Metopolis (1977) închid în ele o lume fantastică și alegorică, o lume locuită de personaje cu biografii fabuloase. Versurile de-un lirism filigranat din volumul Cîntece de cîmpie (1968) vor deveni „documente lirice ale spiritualității personajelor” din Iarna bărbaților, un minunat volum de povestiri. Tetralogia Cartea Milionarului ar fi trebuit să mai includă Cartea Dicomesiei, Sfîrșit la Metopolis și Epilog în orașul Mavrocordat.

Louis-Ferdinand Céline (1894-1961)

Louis Ferdinand Destouches, de profesie medic, s-a născut la 27 mai 1894 la Courbevoie și a murit la 1 iulie 1961 la Meudon. Cu pseudonimul Louis-Ferdinand Céline a semnat cîteva dintre cele mai importante romane ale literaturii franceze din secolul trecut: Călătorie la capătul nopții (Voyage au bout de la nuit, 1932), Moarte pe credit (Mort à crédit, 1936) ori De la un castel la altul (D’un château l’autre, 1957).

Colaboraționismul din timpul ocupației naziste și eseurile antisemite îl vor trimite în exil în 1944 (Germania, apoi Danemarca, unde e și arestat) și-i vor aduce o condamnare la un an de închisoare în 1950. Este perioada care, chiar și astăzi, aruncă o umbră asupra receptării operei sale. Cu un stil care a fost văzut ca fiind revoluționar, cu un vocabular de multe ori argotic, cu o viziune lucidă asupra vieții și a lumii, oscilînd între disperare, tandrețe și umor, Céline rămîne unul din marii scriitori ai secolului al XX-lea, iar Călătorie la capătul nopții o lectură obligatorie.