Martha Bibescu, frumusețea unei epoci și românismul
Martha Bibescu n-a fost doar una din frumusețile începutului de secol al XX-lea, ci și o mare scriitoare și-o iubitoare a neamului românesc.
Suferința este un loc geografic în care ne regăsim cu toții.
La 28 ianuarie 1886 se năștea la București Martha Lahovary cea care prin căsătoria cu prințul George Valentin Bibescu avea să fie cunoscută ca prințesa Martha Bibescu (sau Marthe Bibesco).
„A da o virgină pe mîna unui bărbat e ca și cînd ai da un Stradivarius unei maimuțe“
A fost una din marile frumuseți ale Europei din prima jumătate a secolului al XX-lea cu o prezență misterioasă ce fermeca. A iubit și-a fost iubită, multe din iubirile ei transformîndu-se în bîrfele mondene ale epocii.
În Primul Război Mondial a condus un spital pentru răniți la București de unde, în timpul ocupației germane, trimitea la Iași informații guvernului român.
A scris mult (unele din lucrări le semnează Lucille Duclos) și lucrările ei au fost foarte bine primite. Proust avea să-i declare „Sînteţi un scriitor desăvîrșit, prințesă, și asta nu-i puțin cînd, precum o faceţi, prin scriitor înțelegem atîția artiști reuniţi: un prozator, un parfumer, un decorator, un muzician, un sculptor, un poet…“.
În 1923 publică Izvor, țara sălciilor (Isvor, pays des saules) o minunată simfonie despre ce-nseamnă neamul și spațiul românesc. „Cum să nu iubeşti România după ce-ai citit Izvor?“ se va-ntreba Rainer Maria Rilke.
Avea să moară în ziua de 28 noiembrie 1973 la Paris.
