„Oamenii de știință se roagă?” Răspunsul lui Einstein la scrisoarea unei fetițe

„Oricine se implică cu seriozitate în cercetarea științifică se convinge că un oarecare spirit se manifestă în legile universului, unul care este…”

Într-un interviu publicat în 1930 Albert Einstein (n. 14 martie 1879 – d. 18 aprilie 1955) declara că problema Dumnezeu este „cea mai dificilă din lume” și că este „mult prea vastă pentru mințile noastre limitate”, iar în Cum văd eu lumea scria:

Cît de ciudată este situația noastră, copii ai Pămîntului. Fiecare este aici pentru o scurtă vizită. El nu știe de ce, dar uneori crede că o simte. ¹

Cu inocența și modul lor simplu de a pune întrebări, copiii reușesc uneori să depășească barierele în care cei mai mulți dintre noi ne poticnim și să ne zgîndăre în căutare unor răspunsuri simple, ca pentru ei.

La începutul lui 1936 o fată de clasa a șasea, Phyllis, ca urmare a unor discuții de la Școala de duminică, îi scrie lui Albert Einstein să-l întrebe dacă Oamenii de știință se roagă? și implicit aduce în discuție eterna dispută știință-religie.

Biserica Riverside, 19 ianuarie 1936

Dragă Dr. Einstein,

Într-o oră de la școala noastră de duminică am adus în discuție întrebarea: Oamenii de știință se roagă? Totul a început cînd ne-am întrebat dacă putem crede atît în știință, cît și în religie. Acum le scriem oamenilor de știință și altor oameni importanți pentru a încerca să găsim un răspuns întrebării noastre.

Ne-am simți foarte onorați dacă ne-ați răspunde la întrebarea: Oamenii de știință se roagă? Și pentru ce se roagă?

Sîntem în clasa a șasea, la clasa domnișoarei Ellis.

Cu respect a dumneavoastră,
Phyllis

Probabil că nu se aștepta la un răspuns, dar marele Einstein își găsește timp și îi trimite cîteva rînduri extraordinar de concise și-n care-și găsește locul „un sentiment religios de o factură aparte” :

24 Ianuarie 1936

Dragă Phyllis,

Am să încerc să răspund întrebării tale cît mai simplu cu putință. Iată răspunsul meu:

Oamenii de știință cred că orice fenomen, inclusiv faptele oamenilor, se datorează legilor naturii.

Prin urmare un om de știință nu poate să încline să creadă că desfășurarea unor evenimente poate fi influențată de rugăciune, adică de o dorință vădit supranaturală.

Totuși, trebuie să recunoaștem, că, în prezent, cunoștințele noastre cu privire la aceste forțe sînt incomplete, prin urmare convingerea în existența unui principiu fundamental se bazează pe un soi de credință. Asemenea convingere rămîne larg răspîndită în ciuda realizărilor actuale ale științei.

Cu toate acestea, oricine se implică cu seriozitate în cercetarea științifică se convinge că un oarecare spirit² se manifestă în legile universului, unul care este superior celui omenesc. Astfel căutarea științifică conduce la un sentiment religios de o factură aparte ce este cu siguranță destul de diferit de religiozitatea cuiva mai naiv.

Cu salutări afectuoase,
al tău A. Einstein

N-o să știm niciodată dacă răspunsul a mulțumit-o pe fetiță, ce discuții a generat în clasa domnișoarei Ellis, dacă mai tîrziu Phyllis a fost interesată de știință ori de religie ori de nimic din toate acestea și a ales o viață fără întrebări.

Scrisoarea celui care a revoluționat știința la începutul secolului al XX-lea, deși nu aruncă prea multă lumină asupra propriilor credințe religioase, redă atît imposibilitatea unui răspuns simplu de tip da-nu, alb-negru, dar și sentimentul că există ceva superior, dincolo de gîndirea ori de simțămintele noastre, ceva care te-atinge uneori atît de ușor că, doar după o clipă, nu știi de n-a fost decît o simplă părere, dai din cap și te-ntorci în viața și-n lumea dinainte.

Și poate tocmai această abia sugerare a credințelor proprii a făcut ca Einstein să fie revendicat în egală măsură de atei și de credincioși.

* Scrisorile au apărut atît în volumul Dear Professor Einstein: Albert Einstein’s Letters to and from Children, cît și în volumul Letters of Note.