♭ Zarva lumii — 21 iunie 2019
O săptămînă dominată de caniculă, de furtuni și de Evaluarea Națională, dar și o săptămînă de început de concediu ori de așteptare tot mai nerăbdătoare a acestuia.
- Astăzi e solstițiul de vară, de-acum nopțile se lungesc, dar vara abia a început și soarele încă e ori ar trebui să fie stăpîn. Să căutăm ceasuri de trîndavie și pentru suflet, căci pentru muncă vom găsi mai pe la iarnă…
- O incursiune în trecut despre durerea născută de moartea unui animal de companie, o pierdere ce nici astăzi nu e mai puțin dureroasă.
- Indiana Jones și încercările de astăzi de înapoiere a operelor de artă locurilor de origine
- Curtea Supremă a S. U. A. a decis că un monument dedicat eroilor din Primul Război Mondial nu contravine prevederilor constituționale și nu trebuie mutat de pe domeniul public. Acțiunea în instanță se prevalase de Primul amendament care garantează, printre altele, libertatea religioasă, monumentul fiind o cruce cu o înălțime de 12 m. Cam pe-acolo ne duce corectitudinea politică dusă la extrem.
- Peste două decenii, în minunata lume nouă ce ni se pregătește, mai bine de jumătate din carne nu va mai proveni de la animale sacrificate, ci va fi „produsă” din înlocuitori.
- O nouă privire asupra misterioaselor linii Nazca
- Utilizatorii folosesc tot mai puțin platforma Facebook după scandalul datelor și un articol despre ce este libra – „moneda Facebook” și despre cît de circumspecți ar trebui să fim.
Și, cum astăzi se împlinesc 107 ani de la moartea lui I. L. Caragiale, un fragment dintr-un articol apărut în Universul, la 9 iunie 1900:
Și cîte adevăruri ar trebui spuse la noi ! Și cîte păreri adevărate stau închise de frică în atîtea oale de os !
Și, ce e mai trist, nu ne bîntuie numai frica de a ne spune părerea, ci și frica de a asculta, exprimată cu îndrăzneală de către altcineva, părerea noastră proprie…
Tremurăm ca nu cumva glasul acelui altcineva să pară a fi al nostru; ne îngrozim să nu trădăm cumva, printr-o clipire de ochi fără voie, prin cea mai neînsemnată mișcare reflexă, prin chiar mutismul nostru, că aceea ce s-aude un moment așa de rar este gîndirea noastră de toate zilele, adînca noastră convingere de multă vreme.
Trecem pe lîngă absurditate și nu ridicăm măcar o sprînceană revoltată; auzim neghiobia și nu zbîrcim măcar dintr-o nară dezgustată; vedem impostura și ticăloșia și zîmbim frumos, ca la întîlnirea celor mai bune cunoștințe.
I. L. Caragiale, Păreri libere
Ca întotdeauna, vă aștept sugestiile de lectură și poate unele se vor regăsi în zarva lumii.
